„La 32 de ani am ajuns într-un punct în care nu mai puteam. Cinci ani — tinitus, anxietate, un gen de blocaj din care medicii pe care i-am întâlnit n-aveau cum să mă scoată. Am ieșit singur — cu antrenamente neuronale, cu studiu, cu credință, cu voință. Restul îl găsești în carte."
Pe drum am înțeles un lucru simplu: nu eram defect. Pur și simplu nimeni nu-mi explicase, pe limba pe care o vorbeam eu, cum funcționează creierul cu care încerc să mă vindec.
„Asta a devenit obsesia mea profesională: să le explic oamenilor — clar, direct, cu instrumente reale — cum funcționează sistemul creier-minte care-i guvernează. Și ce se poate face cu el, atunci când nu mai funcționează eficient."
